O viaţă avem şi-o gaură-n cur.

Un mare om a zis mai demult : „O viaţă avem şi-o gaură-n cur..” Foarte filozofic,vei spune.De fapt mă  cam doare-n rect de ce vei spune,dar deviez de la subiect şi nu-i bine.Am stat şi m-am gândit la ce-a vrut să spună prin acest enunţ destul de simplu la prima vedere, dar cu multe înţelesuri ascunse.E un enunţ ce pune în paralel două lucruri total diferite la modul propriu,dar izbitor de asemănătoare la figurat.De câte ori ţi s-a întâmplat să spui indignat în mintea ta sau chiar cu voce tare : “căcat” sau “ce fază de căcat să mor io..” ? De foarte multe ori.De fiecare dată când ai rămas fără hartie igienică, când dă cocalaru de deasupra drumul lui Guţă din boxă să te culturalizeze pe tine şi tot neamu tău, când te pişi pe capacul de la veceu sau pe chiar pe adidaşi, când stai juma de oră în staţie să aştepţi tramvaiul pe-un ger de te dor dinţii dacă deschizi gura, când vezi că n-ai bani pe card nici să-ţi verifici soldul sau când îţi dai seama că trăieşti într-o societate de căcat sau când realizezi de ce se sperie cel\cea de tine şi de comportamentul tău,dar deja e prea târziu să mai faci ceva în privinţa asta.Exemple sunt multe şi mult mai puţin puerile de atât, însă ideea e comună tuturor :  că viaţa are de cele mai multe ori un iz înţepător de căcat.Noroc că avem odorizantele de cameră,dar păcat că astea nu distrug mirosul ci doar îl acoperă. Da’ ne descurcăm noi.Nu degeaba suntem români.